Oameni si oameni

Salutare,

am revenit din nou pe blog dupa o noua zi lunga de munca si la fel de mega calduroasa. Foarte interesanta "treaba" cu caldura, pana acum o saptamana, cand afara zici ca era inceput de toamna, toti ne doream sa dea Domnu' sa vina din nou vara, sa mergem la stranduri sa iesim la un gratar ceva , iar acum , cand sunt afara 35 + grade, majoritatea ne dorim sa se termina canicula, sa mai bata putin vantul sa mai si ploua seara . Sa trec peste detalile legate de vreme pt ca nu vreau sa ma repet.

As vrea sa vorbesc acum putin despre tipuri de oameni si de caratere pe care le intalnim in viata de zi cu zi. Am parte zi de zi, prin prisma serviciului meu , sa cunos fel de fel de persoane, unele mai putin bune altele foarte ok si cumsecade. E adevarat, nu pot toti oameni sa fie foarte buni si drepti sau mai stiu eu cu ce caracteristici pozitive, pt ca atunci nu si-ar mai avea rostul notiunea de "rau". As vrea sa vorbesc putin mai mult despre doua tipuri aparte de caractere pe care le-am reintalnit azi.

Primul tip de caracter, este reprezentat de acel individ foarte frustrat la locul de munca, probabil si acasa, si careia ii place foarte foarte mult sa arate cat este el de important fata de toti ceilalti desi, la o simpla verificare, poti constatat ca si el e la aproximativ acelasi nivel precum restul. Este acea persoana careia ii place enorm de mult sa se dea bine pe langa sefi lui , sau cum se zice pe romaneste "sa pupe-n fund". Detest nespus de mult acest tip de persoana, dar din pacate il intalnesc aproape zilnic. Ma straduiesc destul de mult sa incerc sa-i ignor, sa nu le dau atentie, pt ca parca ei chiar cu asta se "hranesc".  N-am sa inteleg probabil niciodata , de unde atata satisfactie sa batjocoresti un om fara nicio vina ,de cele mai multe ori, sau poate care a facut  mici greseli care se pot trece cu vederea. Tipul acesta de persoana , este acela care face de multe ori " din tantar armasar" si care continua la nesfarsit cu aceeasi idee daca nu se poate lega de cei din jur prin alte metode. Cam atat despre acesti indivizi. Voi intalniti des acest tip de oameni?

Sa terecem mai departe la cel de-al doilea tip de caracter, si anume la acela care crede ca poate insela pe toata lumea, sau mintii cu o asa usurinta si relaxare incat , la un moment dat, pana si el crede ceea ce minte. Pe acesti indivizi nu-i intalnesti atat de des pt ca ,desi pare putin ciudat, e totusi destul de greu sa poti face asta.
Astazi am interactionat cu acest tip de om, purtand cu el o simpla discutie despre o datorie catre firma noastra. La simpla intrebare: "Cum putem face sa rezolvam problema cu datoria ?" el imi raspunde instantaneu, de parca avea un raspuns pregatit pt mine, ca azi nu poate nicicum , nu are bani, sa trec maine dupamasa si rezolvam totul sigur, sigur, iar la sfarsitul frazei imi arunca un zambet nu fals, FOARTE fals iar apoi mai adauga si o bataie pe umar...am ramas putin blocat dar mi-am revenit repede,desigur putin derutat si fara cuvinte. Felicitari totusi pentru el si pentru modul nesimtit ca sa-i spun asa, de a ma refuza si de a ma mintii "frumos", vorba unei piese hip-hop, (...) minte-ma , dar minte-ma frumos...(...).
Inchei aici cu aceasta catalogare.

Ca sa se evidentieze ca astazi este data de 13, adica zi cu ghinion, am primit si eu in seara asta o veste foarte aiurea de la cineva foarte drag mie, sper ca totul sa fie bine si Dumnezeu sa o ajute. Fi tare!
O noapte frumoasa va doresc si multumesc celor care si-au facut timp sa citeasca aceste randuri.
Salutari!

Constatari

Salut din nou,

incep sa dau viata celei de-a treia postare de la lansarea blogului meu. Vreau sa incep prin  a spune ca si azi am avut parte de o zi foarte caniculara si de senzatii tari in masina mea lipsita de clima, masina in care puteam linistit, in intervalul 13-16 sa-mi imaginez ca ma aflu intr-o sauna, nu vreau sa exagerez dar cred ca erau peste 45 de grade. Masina cu pricina nu este masina mea, este masina de la firma, un amarat de Matiz.
Sa va expun si cateva etape din cadrul zilei care se apropie de sfarsit. Constat cu o oarecare satisfactie , daca pot sa-i zic asa, ca lucrurile decurg din ce in ce mai bine daca nu ma mai stresez atat la munca , daca nu mai stau sa ma gandesc din 5 in 5 minute ca iar o sa fie o zi foarte lunga si ca voi ajunge acasa din nou pe la ora 20 si ceva, iar nu voi mai avea timp de nimic si va fi practic o zi la fel de trista precum celelalte. Sa detaliez. Mi-am zis azi, ia sa vedem ce se poate intampla daca las totul sa vina de la sine, sa nu-mi fac un plan de genul : fac aia si aia si merg acolo si acolo si-l sun pe x si pe y. Am ajuns pe la jumatatea programului de munca si am constatat ,destul de relaxat totusi , ca nu era o zi atat de stralucita pe cat credeam eu , asa ca nu mai are rost sa ma gandesc la ce voi face mai departe pt ca mare lucru oricum nu mai pot rezolva. Ziua de munca s-a terminat pana la urma parca destul de repede iar dupa ce-am tras linie am observat ca a rezultat o zi destul de acceptabila.
Ma bucur sa constat ca lucrurile se indreapta usor, usor.


Tocmai am fost sunat pe nr de munca si-am primit o veste nu foarte buna din pacate...si numai ce ziceam ca ziua s-a incheita destul de bine:)) .In fine, viata ne rezerva multe lucruri interesante!
Noapte buna sa aveti!

Cateva detalii.

Am revenit dupa cum am zis si in prima mea postare, ce-i drept cu o mica intarziere din cauza lipsei de inspiratie dar si din cauza lipsei de timp. Pentru mine timpul, de ceva vreme, nu mai inseamna aproape nimic, clipe din viata mea se scurg rapid, una dupa alta, sunt momente care trec pe langa mine iar eu de-abia le bag de seama si toate acestea din cauza programului de munca foarte incarcat...plec dimineata la munca, ma intorc seara de la munca, totul a devenit pentru mine o rutina meschina si oarecum nedreapta, ma simt de parca cineva imi fura ani din viata, precum fura "rromanii" nostri strainii pe afara:) . Stau, astept, ma gandesc zi de zii, cum sa fac sa-mi pot  petrece si eu timpul asa cum imi doresc, si credeti-ma nu am ganduri exagerate de genul pierdut timp aiurea in fata PC-ului, navigand pe internet sau la spart seminte-n fata blocului, departe de mine gandurile astea, vreau doar sa pot sa plec undeva atunci cand vreau eu, sa pot sa ma intalnesc cu cineva atunci cand vreau eu...stiu, nu cer prea mult!! Nu vreau sa ajung in extrema cealalta sa credeti ca ma plang sau ceva de genul, imi expun doar gandurile...

De ceva vreme ,caut tot felul de variante, ma gandesc la fel si fel de solutii ca sa-mi termin munca cat mai repede, sa incerc sa nu mai pierd timp aiurea in diversi pasi ai muncii mele, a devenit parca ceva obsesiv, as vrea sa ma pot oprii dar parca dorinta de-a rezolva problema ma impinge de la spate si ma face sa continui. Nu stiu daca este bine, nu stiu daca e rau, nu stiu nici ce sa mai fac.
Ma gandesc acum ca am cateva hobby-uri pe care de ceva vreme nici nu le mai practic , la fel, din cauza lipsei de timp ; e tris,e aiurea e si nasol. Imi place foarte mut fotografia si editarea foto, dar dupa cum am zis mai devreme, nici de acestea nu mai am timp..defat de ce naiba mai am timp?!
Relaxarea, stare pe care cam greu o simt, mi-o mai gasesc acasa cu scumpa mea prietena, care face tot posibilul sa ma inteleaga, sa ma "resusciteze"...

Sa vorbesc putin si despre ziua de azi, zi care s-a terminat parca o idee mai greut, din prisma faptului ca am reusit sa imi termin treaba la munca putin mai repede, deci am ajuns si acasa mai repede. Am profitat putin m-am relaxat cu iubita mea, apoi am plecat impreuna la sala. Da, ati citit bine, la sala, pt ca de ceva timp mergem amandoi si la sala de fitness;este nevoie:)) !! Sala de forta este cel de-al doilea loc in care pot sa zic ca-mi gasesc linistea sau imi descarc nervii si stresul cotidian. Sunt momente in care parca abia astept sa ajung la sala sa pot sa pun mana pe ganterele alea nenorocite si sa dau cu ele de pamant, sa-mi descarc toti nervii si 

 tot stresul din mine, iar de multe ori chiar imi iasa.

Cam atat am avut de zis pe ziua de azi, ma pun acum sa dorm, maine incepe o noua zi, desi parca incepe la nesfarsit aceasi zi in fiecare zi. E o vreme numai buna de dormit, afara a inceput sa ploua iar temperatura in aer a mai scazut. Ne vedem si maine, va salut, noapte buna!. Sebi.

Maine promit ca o sa fiu mai bun cu mine. Pa!Pa!

Let's begin...

  Deci, dupa cum am zis si in titlu, sa incepem... Este pentru prima data cand postez ceva pe un blog,nu am mai avut de-a face cu "tehnologia" aceasta moderna:). Am ,asa de inceput, un sentiment ciudat, un sentiment parca de rusine:)) desi inca nu am scris nimic legat de mine sau ceva asemanator ( oare asa e la inceput? )
Bun, sa inaintam in discutie, m-am hotarat sa-mi fac acest blog ca prima faza datorita prietenei mele, care si ea la randul ei are un blog, din acela de-al fetelor, cu machiaje(ca-i place foarte mult "lumea" asta a machiajelor, cu tot felul de creme si etc-uri din acestea:) ), il puteti gasi AICI . Iar ca faza secunda , am zis ca daca mai toata lumea detine un blog, fie el mai bun sau mai prost, eu de ce sa nu am ?!
  Nu stiu cat de mult ma voi putea ocupa de acest blog si inca nici nu-i stiu destinatia...ma voi gandi pana deseara la un subiect ,sper sa am mai multa inspiratie deseara, probabil acum imi lipseste din cauza caldurii de-afara( 32 gr).
  Am tot vorbit despre mine, dar nu mi-am facut prezentarea, daca pot sa-i spun asa; ma numesc Narita Sebastian, locuiesc in Timisoara de vreo 4-5 ani de zile, de origine sunt din Vulcan, judetul Hunedoara, am ajuns pe plaiurile banatene odata cu inscrierea la facultate...facultate pe care am terminato dar nu in totalitate, in sensul ca inca nu mi-am sustinut examenul de licenta(o sa povestesc si despre subiectul "Licenta" mai tarziu).
   Cam atat cu introducerea. Am sa incerc sa-mi adun putin gandurile si sa postez apoi ceva mai interesant decat acest sir de cuvinte de inceput.
   Va salut si sper sa fie intr-un ceas bun, cum se spune pe la noi pe la tara:)).

P.S : ce ciudat imi pare sa salut asa "in gol" in sensul ca nu vede inca nimeni ceea ce-am postat eu:). B'bye!